Secvența ilustrată de Mircea Pop pe care o publicăm astăzi a fost extrasă dintr-un vis trimis de Daniela Cristina Manole. Citește mai jos descrierea pe care am primit-o:
M-am trezit înainte de răsărit, în camera încă întunecată, iar în timp ce mă ridicam în capul oaselor, pe scaunul din fața mea am observat silueta Domnului Oaie (un personaj dintr-o carte citită recent și care probabil mă marcase, In cautarea oii fantastice, care are inclusă o schiță simpatică cu el șezând pe un fotoliu). Îmi iau privirea de la el și când mă uit înspre geam, observ anotimpurile succedându-se în viteză, unul după altul, ca într-un caleidoscop al timpului. Mă ridic și mă duc înspre fereastră, și deși avea gratii prin care nu puteam trece, contraintuitiv, mă fac din ce în ce mai mare și trec prin ele. Ajung însă în alt loc — văd un peisaj de munte, în mijlocul nimicului. Îmi dau seama că tocmai am ieșit din demisolul Hotelului Delfin (un loc mentionat în cartea Dans Dans Dans, care este continuarea celei menționate anterior) iar visul se termină cu imaginea acelei clădiri înconjurată doar de natură și liniște completă.
Ilustrație de Mircea Pop
