Visul 17: Plante carnivore

Un nou vis ilustrat de Mircea Pop, ce ne-a fost trimis de Alexandra Valentina. Iată descrierea pe care am primit-o:

Așa că iată-mă din nou la școală, în vis, singură într-o clasă goală, într-o bancă de două persoane, scrijelită de generațiile anterioare cu desene strâmbe, inițiale și inimioare adunate în ecuații de dragoste. Aveam un A+D=inimioară și un A+I=Love. Iar mintea mea încerca din răsputeri să-și dea seama cine e A, pe cine iubește de fapt sau dacă e vorba despre același A în ambele povești. 

Când mi-am ridicat ochii din bancă, am văzut că pe catedră erau o mulțime de buchete de flori, toate carnivore și frumos colorate. În jurul lor roiau muște, iar dintr-una din flori se lungea o limbă spre ele, gata să le înhațe, ceea ce și reușea cu mare precizie. 

Cât mă holbam eu la flori, de undeva din spatele meu a intrat învățătoarea. N-am îndrăznit să întorc capul, dar aveau tocurile ei un ecou care, după ce că eram deja speriată, m-a îngrozit și mai tare. 

Când a ajuns în față, la catedră, mi s-a confirmat că nu era o priveliște pe care să-mi doresc să o văd. Avea piele albastră, o gură de pește, multe bube mari pe față, ochelari rotunzi cu rame groase și duhnea atât de tare a hoit că se și vedeau aburi puturoși ieșindu-i din cap. 

Mi-a trântit un borcan în care se afla un greier negru și mi-a zis: 

-Recită poezia! 

Știam poezia. O repetasem toată vara, zi de zi, dar atunci când a trebuit să o spun, am uitat-o cu desăvârșire. 

Văzând că nu scot niciun cuvânt pe gură, a desfăcut capacul borcanului, a luat de acolo insecta și mi-a plimbat-o prin fața ochilor. 

 – Dacă nu spui poezia, dispare. 

Am încercat. Chiar am încercat, dar nu puteam. Mă uitam la ceasul din spatele ei și se topea cu fiecare secundă mai mult, lăsând o dâră albă pe perete. 

Învățătoarea s-a apropiat de flori cu bietul greier între degete. Toate florile și-au scos limbile afară, gată să sară pe el, iar eu tot nu reușeam să spun poezia. 

Am început totuși cu titlul. 

– „Balada unui greier mic”...

– Prea târziu. 

Înainte să continui, învățătoarea urâtă și-a vârât greierul în gură, mestecându-l cu poftă.

Mi-am amintit poezia imediat după asta. Dar presupun că era așa cum spusese ea. Prea târziu.