Top 10 recomandări ale redacției Vlad și Cartea cu Genius

16 aprilie 2020
Top 10 recomandări ale redacției Vlad și Cartea cu Genius
Colegii noștri de la marketing ne-au rugat să facem un top cu cele mai frumoase cărți ale noastre. La început părea ușor – fiecare a venit cu câteva titluri, toți cu altele. Gata, am ajuns la 10! Ei, asta nu se poate, nu putem renunța la Ciorile din Pearblossom. În niciun caz nu poate lipsi Jon Klassen. Ori Întunericul, ori Vreau pălăria înapoi! Dar cu 1, 2, 3 oi ce facem? Dar cu Prietenul meu e trist?  Sau Stă să plouă cu chiftele? Greu și iar greu. Nu am avut loc pentru toate, dar am găsit o soluție. Să facem un top 10 în care să punem mai ales câteva dintre cărțile clasice, cele care au avut o influență în crearea/receptarea literaturii pentru copii, dar și un top 5 cu cărțile la care am râs cel mai mult (vom povesti despre ele într-un articol viitor ☺ ). Asta nu înseamnă că nu am râs enorm și la cărțile din top 10, dar la cele cinci umorul e punctul forte. Deși, dacă ne mai gândim un pic, o să facem exact cum fac copiii: Pe locul I, la egalitate…
 
Dar să vă povestim puțin cum e la noi. 
 
Suntem 4 în redacție: Diana, Iulia (bine, ea coordonează și Graficul acum, dar e tot cu noi ☺ ), Mădălina și Lavinia. Cărțile astea mici par ușor de făcut, dar nu e deloc așa. Și aici trebuie găsit tonul, cuvântul potrivit, și cea mai mică greșeală ar distruge cartea. Așadar, citim textele de multe ori și avem mare grijă să sune impecabil. Marele secret e să le citești cu voce tare. Facem asta de câteva ori, cu ilustrațiile în față. Iar dacă ceva nu sună bine, firesc, prietenos, curgător și nu găsim o soluție, lăsăm cartea deoparte, până vom avea o zi cu mai multă inspirație. Iar Ancuța prelucrează ilustrațiile, așază totul frumos în pagină. Dacă nu-i place cartea (se mai întâmplă, să știți, e tare exigentă și are multă personalitate), o smulgem mai greu de la ea. Dacă-i place prea tare, râde pe înfundate și-i face curioși pe colegii ei. Care vor să afle de ce ne distrăm noi așa și uite, întârziem puțin treaba la tehnic…
 
Dar până la urmă facem cărți frumoase, și asta e ceva ☺.
 
 
Top 10 cărți frumoase
 
 
1. O, ce frumos e în Panama! de Janosch 
 
Povestea despre cum au călătorit micul Tigru și micul Urs în Panama
 
De cartea asta suntem cu toții îndrăgostiți. Așa de tare, că ne-am făcut și tricouri. Și în redacție ne dăm tot timpul replici din micul Urs și micul Tigru.
Ne e bine aici și nici că ne temem de ceva spun ei și asta ne amintește că și noi am ajuns în Panama, unde e foarte, foarte frumos. 
Nu râzi în hohote citind cartea asta – e un râs interior, liniștitor și bun. Îți vine să-i iei în brațe pe micii năzdrăvani, să-i mângâi pe blănița pufoasă și să le spui Măi micuților, n-am mai pomenit caraghioși ca voi.
 
 
2. Poveşti pentru copii mai mici de 3 ani... sau mai mari de Eugène Ionesco, ilustrații de 
Etienne Delessert
 
Sau Cartea cu Jacqueline, Jacqueline și Jacqueline… 
 
Înainte de a avea noi înșine copii, nu ne-am fi gândit că poveștile astea chiar le-ar plăcea copiilor. Și nici nu-l asociam deloc pe Ionesco cu cărțile pentru copii. Dar am aflat repede secretul: copiilor le place jocul absurd. Absurd e pentru noi, pentru ei e perfect logic. Și când nu e, simt asta și râd din toată inima. Le place când tata și micuța Josette călătoresc în lună cu un avion de jucărie și mănâncă o bucățică de lună când li se face foame (Nu-i nimic, se face la loc spune Josette) sau când tata o învață pe Josette sensul corect al cuvintelor: Scaunul e o fereastră. Fereastra e un stilou. Perna e pâinea spune tata, iar Josette învață repede și redenumește lumea: Privesc prin scaun și mănânc perna… 
 
 
3. Cei trei tâlhari de Tomi Ungerer 
 
Aici a fost greu de ales. Vă spunem în secret că o altă carte a lui Tomi Ungerer, Crictor, a avut același număr de voturi, iar Otto nu era departe. Pentru că Ungerer e cu adevărat un scriitor mare, un scriitor adevărat și un artist adevărat. Ce înseamnă asta? Inteligență, umor delicat, o profundă înțelegere a lumii și un extraordinar talent de a povesti prin cuvinte și imagini. Sunt răi cei trei tâlhari, dar sunt și tare caraghioși – armele lor sunt un tromblon, o suflătoare cu piper și un topor roșu. O fetiță orfană îi transformă din jefuitori în salvatori de copii. O idee ca asta, cu puritatea care transformă răul în bine, ar fi putut fi spusă într-un fel grozav de plictisitor (și e spusă adesea de scriitorii slabi). Dar nu e cazul lui Ungerer. Copiilor nu le plac poveștile cu morală strigată în gura mare, le place să râdă, să fie surprinși, dar și să se regăsească, să iubească pe cineva acolo, în carte. Și în cărțile lui Ungerer ai pe cine iubi (Of, of, ce de pupături! O să se strice cartea!). Și sunt grozav de caraghioase.
 
 
4. Regele tuturor sălbăticiunilor de Maurice Sendak 
 
Altă carte cu multe, multe pupături. Și altă alegere grea pentru redacție, pentru că mai sunt și În bucătăria de noapte și Undeva, în lumea largă. Dar de data asta poate pupăturile au alt scop – de îmblânzire, credem noi.  La o primă vedere, monștrii lui Sendak sunt înfricoșători. Dar priviți-i cu atenție, așa cum fac copiii. Deși au gheare lungi și colți ascuțiți, privirea lor e blândă. Până la urmă, sunt și ei mai mult caraghioși decât înfricoșători. Copiii simt repede asta, întâlnirea cu monștrii nu e nicio traumă. O să te mănânc îi spune Max mamei, jucându-se de-a lupul fioros și răsturnând totul prin casă. Max a supărat-o pe mama și e trimis în camera lui. Visul lui cu călătoria în țara monștrilor pe care îi domină – devine regele lor – e felul lui de a-și vindeca nemulțumirea. Nu-și poate domina mama, dar e stăpân peste niște ființe uriașe și mult mai puternice. Gata, supărarea a trecut, monștrii îl ascultă, îl respectă și îl iubesc (Îmi vine să te mănânc!, acest joc între violență și dragoste). Iar lui Max i se face dor de mama. Și mamei i-a trecut supărarea, iar Max se întoarce, cina îl așteaptă și e bine acasă.
Nu vă fie teamă de cărțile lui Sendak – priviți-le cu atenție, prin ochii copiilor. Sendak a fost un artist adevărat. A publicat puține cărți – toate sunt puternice, profunde și de neuitat.
 
 
5. Aventurile lui Peter Iepuraşul de Beatrix Potter 
 
Se întâmplă uneori ca, citind o poveste, să simți enorma bucurie cu care a fost scrisă. Citind poveștile lui Beatrix Potter, privind ilustrațiile atât de delicate și înduioșătoare, simți că autoarea și-a iubit tare mult personajele. Și așa cum sunt, simple, deloc didactice și înduioșătoare, poveștile ei îl fac și pe cititor să se îndrăgostească. Nu cred să fie copil care să nu stea cu sufletul la gură urmărind aventura neastâmpăratului Peter care intră în grădina Domnului McGregor și să nu răsufle apoi ușurat când micul îndrăzneț scapă nevătămat din ghearele pisicii și de grebla amenințătoare a stăpânului grădinii. Și va mai suferi un pic atunci când frații lui ascultători vor primi chifle, lapte și mure, iar bietul Peter, pe care îl durea burtica de la atâta salată, va primi doar o lingură de ceai de mușețel. Iar când Peter și vărul lui, Benjamin, pleacă să-i salveze pe iepurașii lui Flopsy și e cât pe ce să fie prinși de Domnul Vulpoi și de Tommy Viezure, chiar îți vine să intri în carte și să-i aperi pe bieții micuți. Minunată lumea miniaturală  a lui Beatrix Potter, o lume imaginată de o artistă extraordinară.
 
 
6. Tăurașul Ferdinand de Munro Leaf, ilustrații de Robert Lawson 
 
O altă carte foarte frumoasă și o poveste emoționantă. Te întrebi uneori cum se face că această carte cu o poveste atât de simplă, cu ilustrații necolorate, le place atât de mult copiilor. Tot copiii ne-au ajutat să înțelegem, iar apoi am devenit atenți și am descoperit zeci de detalii în ilustrații care completează povestea. În arborele de plută sub care stă Ferdinand cresc dopuri de plută (hi, hi, cum să crească dopuri în copac?), mama lui îl măsoară cu grijă, periodic, așa cum face orice mamă grijulie și iubitoare (asta le place tare mult copiilor, cum faci tu, mama, scrii pe ușă). Ferdinand nu e un tăuraș obișnuit. Nu-i place să se bată, preferă să stea liniștit și să adulmece florile. Iar mama lui deși nu era decât o vacă, îl înțelege și e alături de el. Ajunge din greșeală în arenă, iar scena cu bondarul care îl înțeapă pe Ferdinand e de un comic nebun. Neapărat va fi citită și privită de zeci de ori.
 
O carte care la puțin timp de la apariție (1936) a devenit numărul 1 în vânzări în SUA, a fost apoi acuzată de instigare la noncombat, atac la tradiții etc. și  interzisă în multe țări. 
 
Mesajul atât de actual, de înțelegere și de acceptare a diferențelor, e transmis atât de inteligent și delicat, încât nu ai cum să nu ții seama de el. E înțeles mult, mult mai bine decât mesajele de acest fel expuse ostentativ.
Iar Ferdinand e iubit de toți copiii și în curând se fac 100 de ani de când cartea continuă să fie publicată în întreaga lume.
 
 
7. Tu ești mămica mea? de P. D. Eastman 
 
Tu ești mămica mea este o carte care va sta mult timp pe noptieră și va fi citită multe seri la rând. Vă spunem drept, ca să știți la ce să vă așteptați. Nu este doar o carte despre un pui care descoperă lumea. Sigur că este și despre asta. Dar este întâi de toate o carte care îi va cuceri pe cei mici prin personajele sale. Expresive, drăgălașe și parcă numai bune de luat în brațe. O carte în care chiar și o rablă de mașină are rolul ei și spune mai multe decât ai crede. Și este, desigur, și o lecție de curaj, despre cum uneori trebuie să pornești de unul singur fără teamă într-o aventură, dar nicio aventură nu este lipsită de momente amuzante și câteva reprize de râs. Mesaj important: când veți citi cartea, nu uitați să vorbiți pe „limba” fiecărui personaj în parte și succesul va fi garantat.
 
 
8. Destupătorul de Sticle din Ocean de Michelle Cuevas, ilustrații de Erin E. Stead 
 
Colaborarea dintre Michelle Cuevas și Erin E. Stead nu putea să ducă decât la apariția unei comori de carte, delicată ca o perlă descoperită într-o scoică din adâncurile oceanului. Cartea este o metaforă de la prima până la ultima pagină, iar textul este completat perfect de ilustrațiile diafane ale lui Erin E. Stead, un stil inconfundabil pe care îl regăsiți și în cartea Amos e răcit despre care o să vă povestim mai jos. Inima Destupătorului era ca un vas de sticlă plin ochi. Plin cu personaje desprinse parcă din alte lumi și povești în care vă veți cufunda și pe care poate chiar le veți continua împreună cu micul cititor de lângă voi, pentru că e greu să nu iubești un personaj al cărui singur scop este să aducă fericirea pe chipurile oamenilor din jur.
 
 
9. Ursulețul de pluș și animalele de Michael Ende, ilustrații de Cornelia Haas 
 
Ei, și aici am avut puțin de furcă, trebuie să recunoaștem, căci și Elefantul Filimon și Păpușa de cârpă ale lui Michael Ende ne-au plăcut mult. Greu de ales. Și totuși, parcă tot ursulețul Lavabil ne-a rămas în inimă. Poate și datorită ilustrațiilor delicate și calde care te cuceresc pe dată și asupra cărora nu poți să nu poposești mai mult decât s-ar cuveni. Și nici nu s-ar putea altfel, doar în ele se ascunde o mare parte din poveste, iar privindu-le, cei mici simt imediat emoțiile și trăirile, chiar dinainte de a pătrunde în povestire. 
 
Lavabil e un ursuleț de pluș ca toți ursuleții, ce-i drept cam bătrânel și ponosit, uitat de copilul care-l îndrăgea cândva. Tot ce vrea el e să afle care-i rostul lui pe lume. Așa că își adună tot curajul și pornește hotărât la drum. Dar vai, nimeni nu vrea să-l ajute. Ba mai mult, râd de el și-l necăjesc cum pot. 
 
Nu vă faceți griji, nu e o poveste tristă, chiar dacă nu poți să nu simți un fior de tristețe văzând câte greutăți întâlnește în drumul lui. Și parcă te cam foiești pe scaun ori de câte ori e muștruluit bietul ursuleț, care nu găsește nicăieri pic de înțelegere. Pe noi tare ne-au mai necăjit răutățile animalelor, de musca cea neobrăzată nici nu vrem să mai pomenim, așa de mult ne-a supărat. Dar animalele cele neînțelegătoare și răutăcioase au și ele rostul lor. Fără ele, Lavabil ar și șezut și acum trist și părăsit pe canapea, sau ar fi dansat singurel prin casă când nu e nimeni prin preajmă să-l vadă. Iar Ursulețul de pluș ne e drag tocmai pentru că nu se lasă păgubaș cu una, cu două, nu se lasă abătut nicio clipă de la drumul lui. El merge înainte și până la urmă tot își găsește rostul pe lume. Și e mai fericit ca oricând! 
 
 
10. Amos e răcit de Philip C. Stead, ilustrații de Erin E. Stead 
 
Altă carte ilustrată de Erin E. Stead. Care e mai frumoasă? Același stil de ilustrații pastelate, inteligente și cu un umor delicat, care întregesc povestea spusă în cuvinte, dar spun și alte multe povești. Noi recunoaștem că înainte de a le citi cartea copiilor, nici nu observaserăm micile povești spuse de ilustrații. Amos e un bătrân îngrijitor de la Grădina zoologică. Are grijă de animale, le cunoaște bine, știe ce le place, ce nu le place și de ce le e teamă. Într-o zi Amos nu se simte bine și nu merge la serviciu. Prietenii lui – elefantul, țestoasa, pinguinul, rinocerul și bufnița – nu stau prea mult pe gânduri și se duc acasă la Amos să-i facă un ceai și să-i citească o poveste. Privind ilustrațiile, simți și tu emoția și bucuria lui Amos de a vedea că nu e singur, că prietenii lui țin la fel de mult la el cum și el ține le ei. Iar copiii observă repede povestea care nu e scrisă. E un șoricel acolo, care locuiește acasă la Amos. Și el are o prietenă – o pasăre mică. Șușotesc întruna și-l însoțesc pe Amos peste tot. 
 
 
Recomandări (121) Genius la grădiniță (19) Interviuri (9) Noutăți (30) Titluri în focus (110) Evenimente (8) Topuri (3) Școală (16) Concursuri (15) Activitati (75)
Genius la grădiniță #19 Trolul cu trei iezi
Genius la grădiniță #19 Trolul cu trei iezi de Oana Paraschiv 19 martie 2024
Era odată o capră care avea trei iezi...nu, nu, rectific. Era o dată un TROL cu trei iezi, da, asta e noua variantă, o reintepretare aș putea spune a...
Mai multe
Genius la grădiniță #18 Legenda jocului Piatră, Foarfecă, Hârtie
Genius la grădiniță #18 Legenda jocului Piatră, Foarfecă, Hârtie de Oana Paraschiv 19 martie 2024
Nu cred că există copil sau adult care să nu fi jucat cel puțin o dată jocul piatră-foarfecă-hârtie. Că îl jucai în curtea școlii, în fața blocului sa...
Mai multe
Genius la grădiniță #17 E un dragon la tine-n carte
Genius la grădiniță #17 E un dragon la tine-n carte de Oana Paraschiv 13 martie 2024
Dacă ți-aș spune că ceea ce urmează să citești te-ar surprinde, m-ai crede? Ai mei curioși au fost mai mult decât nerăbdători să descopere ce poate fi...
Mai multe
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART