„O ascunzătoare bună” de Louis Slobodkin - fragment

Cunoscut în lumea artei, sculptorul și artistul Louis Slobodkin s-a dovedit a fi și un talentat scriitor și ilustrator de cărți pentru copii. În perioada adolescenței a părăsit liceDescopera ul pentru a urma Institutul de Design Beaux-Arts din New York. Slobodkin avea aproape patruzeci de ani când a ilustrat prima carte pentru copii, iar rezultatul a fost unul spectaculos, astfel a continuat ilustrând aproximativ 90 de cărți, fiind premiat cu Medalia Caldecott în anul 1944 și Medalia Newberry în 1945.

În povestea micuței Susan se regăsesc mulți copii, astfel încât n-ai cum să nu apreciezi delicatețea cu care autorul a pus laolaltă un amestec de joc și de căutare a siguranței.

Susan caută o ascunzătoare bună deoarece frații ei au un păianjen într-un borcan și țin cu orice preț să i-l arate lui Susan. Dar lui Susan nu-i plac păianjenii, așa că își caută un loc în care frații ei să n-o găsească. Îi întreabă pe bunica, pe vecina de alături, pe grădinar și pe poștaș și cu toții îi dau câte o idee, dar mereu cineva o găsește. Apoi Susan se așază să se gândească bine unde poate fi o ascunzătoare bună. Dar fără să știe, tocmai o găsise! Și de-atunci înainte, ori de câte ori avea nevoie de un loc liniștit unde să-și culce păpușa, ori să-și șoptească sieși un secret, ori să se ferească de păianjenii din borcan, se ducea acolo.