Nu comportamentului obsesiv
Acum, ca să nu cârcotesc aşa până la final, cartea are un mare plus (pentru cei care caută chestia asta): respectă reţeta noului roman francez. Deci, dacă ai nevoie să-nţelegi ce vor romancierii noului roman, Gelozia te poate ajuta: obiectul este într-adevăr cel care arată „mitul personal" (de aici descrierile obsesive care sunt bine aşternute pe hârtie de cineastul Robbe-Grillet), fluxul conştiinţei ilustrat de ruperile firului narativ şi de înnodarea aleatorie a acestuia şi, nu în ultimul rând, moartea personajului care nu există prin sentimentele sale, ci prin observaţii (şi aici intră în aceeaşi găleată şi naratorul - cel care observă - şi A. sau Franck - cei observaţi). Deci spor la citit celor care rezistă unui astfel de tratament!
