Catherine cea îndărătnică este jurnalul lui Catherine, zisă şi Vrăbiuţa, o domniţă engleză din Evul Mediu (1290). Conflictul este în mare parte interior deoarece Catherine se confruntă cu lipsa aproape totală de libertate caracteristică femeilor din trecut, pentru care ţine evidenţa lucrurilor interzise femeilor cu ajutorul unei liste. Totuşi, conflictul apare şi în plan exterior pentru că, la fel cum sugerează titlul cărţii, Catherine se răzvrăteşte.
Vrăbiuţei îi este poruncit în fiecare zi să ţeasă, să toarcă, să pregătească leacuri pentru boli şi să se compoarte cuviincios (printre care să meargă cu paşi mărunţi şi să fie supusă). Tot de atâtea ori Catherine a fugit de acasă, s-a ascuns în privata din curte sau în conac şi s-a răzvrătit chiar şi în faţa tatălui său, fiind pălmuită şi încuiată în cameră timp de câteva zile, fără cernelurile cu care să scrie. Marea problemă a lui Catherine a fost măritişul aranjat care i se impunea la 14 ani cu bărbaţi chiar şi de trei ori mai în vârstă. Ea născocea noi strategii prin care să alunge peţitorii pe care nu-i plăcea, dar în cele din urmă tatăl său a vândut-o celui mai nedorit peţitor de care a scăpat printr-un mod surprinzător.
Autoarea reuşeşte să creeze un echilibru între masculin şi feminin de-a lungul cărţii chiar prin intermediul personajului principal: Am botezat puii. Căţeluşului i-am zis Brutus, după primul rege britanic, iar căţeluşele au primit toate nume de flori şi ierburi: Petunia, Roza, Anason şi Doiniţă. Pe când fetele capătă încredere în sine pentru că Vrăbiuţa a reuşit în condiţii mult mai vitrege, băieţii dobândesc empatie.
Vocea feminină puternică a lui Catherine dezvăluie determinare, bunătate, isteţime, imaginaţie şi umor. Exemple fiind acţiunile surprinzătoare ale lui Catherine printre care salvarea unui urs nefericit de la un circ. Pe lângă a te dezvolta personal, din cartea lui Karen Cushman înveţi şi repere istorice despre Evul Mediu: cum se îmbrăcau oamenii, ce mâncau, leacurile pe care le aveau, percepţia lor despre viaţă, moarte şi religie, obiceiurile de sărbători, căsătorie şi în societate, organizarea rurală şi multe altele.
De alfel, orice copil se poate identifica uşor cu Catherine, fie fată sau băiat, pentru că între oamenii secolului al XIII-lea şi cei din prezent au rămas câteva repere comune: Am pitit nişte prăjituri şi-n odaie, să am pentru mâine. Le-am mâncat deja. Cartea aceasta îţi ajunge uşor la suflet pentru că este, mai presus de toate, sinceră.
Karen Cushman, Catherine cea îndărătnică
Traducere din engleză și note de Alina Popescu
Editura Youngart, 2016
Un articol de Andreea Dumitrescu (clasa a XI-a, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, București).
Prima ei povestire a apărut în antologia Lumea-n gamă marțiană - Juniorii, iar cea de-a doua urmează să fie publicată în antologia Când viitorul era mic (în curs de apariție la Editura Arthur). A participat în taberele de creație Locuiește în poveste! din 2018 și 2019.
Îmi plac dimineţile, înainte de ora 7,
când norii sunt în culori calde, și după-amiezile
târzii în care să pot revedea urmele oranj și purpurii ale unei pensule care a pictat cerul. Îmi plac toamna și
mirosul de frunze uscate și cafea, dar nu și gustul cafelei, transportul în comun (un loc al tuturor posibilităţilor) și să ating clanţele ușilor.
Foto © Ema Cojocaru, în tabăra de creație Locuiește în poveste! (Alma Vii, 2019)
