Maraton de poezie. De ce te pun bunicii să spui o poezie? - Prof. înv. primar Cristina Manolache

Știe cineva vreo poezie? am întrebat copiii din clasa pregătitoare în prima zi de școală, când încercam să îi cunosc mai bine și să descopăr cu ce bagaj de cunoștințe au venit de la grădiniță. Doar vreo 3 au ridicat, timid, mânuțele. De ce oare? Credeți că poeziile nu (mai) prind la copii? Credeți că nu le înțeleg sau că nu mai au răbdare să le învețe?

Nu. Chiar dimpotrivă. De fiecare dată când încercam să îmi învăț piticoții câte o poezie la orele de Comunicare în limba română, vă asigur că erau încântați. La un moment dat, după vreo două strofe sau la finalul întregii poezii, îi întrebam cum li se pare? E greu? Răspunsul, în cor, era negativ. Iar dacă le mai promiteam și stickere cu Spiderman, cu Elsa ori cu steluțe fosforescente, vreau să vă spun că se întreceau care mai de care să iasă în față să recite poezia învățată în ora aceea, la clasă, cu mine.

Așadar, copiii nu percep poezia ca pe o corvoadă, nici măcar cei din generația crescută cu telefonul și cu tableta. O percep ca pe un joc muzical, un joc la care pot să câștige și pot să fie foarte buni. Și au o senzație de satisfacție și de reușită în momentul în care recită perfect o poezie. Sigur, unii sunt mai timizi și, chiar dacă știu la perfecție mai multe poezii, se rușinează și refuză să le spună în fața altora ori se blochează pur și simplu. Tocmai pentru acei copii, recitarea unei poezii este o formă de exersare a vorbitului în public și un exercițiu terapeutic, care să îi ajute să își regleze reacția emoțională.    

Însă accentul nu se pune doar pe memorizare. Desigur, este un exercițiu de memorie cu mult potențial pentru dezvoltarea vocabularului celor mici, pentru îmbunătățirea sau chiar corectarea pronunției anumitor sunete/cuvinte ori pentru a exersa intonația și expresivitatea în exprimarea orală. Dincolo de toate acestea, poeziile au o anumită muzicalitate și încărcătură emoțională. Grație rimelor și a ritmului, poeziile captează imediat atenția copiilor. Iar poeziile pentru copii, în mod deosebit, prin tematicile abordate, sunt povești muzicale în miniatură, făurite întocmai pe măsura spiritului ludic al celor mici.

Volumul Cățelușul șchiop de Elena Farago reunește câteva dintre cele mai îndrăgite poezii ale autoarei: Doi frați cuminți, Motanul pedepsit, Gândăcelul, Puișorul moțat și multe altele. Fiecare poezie este însoțită de ilustrații mari, ușor de descifrat de către copii. Vă recomand să vă folosiți de aceste ilustrații pentru a exersa lectura predictivă – după ce anunțați titlul poeziei, întrebați copiii despre ce cred ei că ar putea să fie vorba în poezie, ajutându-se de imagine. Mai puteți folosi ilustrațiile chiar și pentru exerciții simple de matematică, de exemplu: a) Câți puișori sunt în ilustrația de la poezia Puișorul moțat?; b) Desenează un ghiveci în care să fie cu trei lalele mai multe decât cele din ilustrația de la poezia Tanu; c) Numără câți fluturi cu aripi albastre sunt în ilustrația de la poezia Fluturii ș.a.m.d. Cum spuneam, faptul că ilustrațiile nu sunt deloc încărcate vă permite să încercați felurite activități, avându-le ca suport.

Însă cele mai ofertante activități ce se pot face împreună cu piticoții, pornind de la poeziile Elenei Farago, sunt activitățile care țin de domeniul dezvoltării personale, de cultivarea acelor așa-numite soft skills – inteligența emoțională, creativitatea, empatia etc. Poeziile devin texte suport pentru promovarea autocunoașterii, a unei atitudini pozitive față de sine și față de necuvântătoare/alți copii, ori pentru identificarea și exprimarea adecvată a emoțiilor în contexte familiare, asemănătoare cu cele din versuri. Puteți, spre exemplu, să discutați despre situația cățelușului șchiop, despre cum crede copilul că se simte acesta și despre ce ar putea să facă ea/el pentru a-l ajuta. Puteți să apreciați situația pisicilor din Motanul pedepsit și Pedeapsa mâței și să discutați despre consecințele pe care le au acțiunile noastre, despre necesitatea pedepselor și adecvarea acestora la situațiile la care ne raportăm. Totul depinde, evident, de vârsta copiilor și de nivelul acestora de înțelegere. Încurajați, însă, întotdeauna, copiii să își exprime părerile cu încredere și să și le susțină cu argumente, fiindcă genul acesta de activități contribuie foarte mult la dezvoltarea unei gândiri critice.

Și, bineînțeles, poeziile permit  și numeroase activități practice. După ce ați citit poezia Vrăbiile puteți să construiți o căsuță pentru păsări din crenguțe (dar v-ar trebui un pistol de lipit cu adeziv cald, pe care e bine să nu îl manevreze copiii!) sau hrănitoare pentru păsări din PET-uri (aveți nevoie de PET-uri de 1L, sfoară și linguri de lemn) pe care apoi le puteți decora cum doriți și le puteți agăța prin copacii de la munte sau de la țară. Iar dacă sunteți la mare, o idee ar fi să construiți, din nisip, cloșca și cei șapte pui din poezia Puișorul moțat, folosind doar găletușe de diferite dimensiuni. Apoi, cu degetul, copilul va modela detaliile puișorilor: cinci pestriți, unul bălțat și unul moțat. Același exercițiu se poate realiza și din plastilină sau lut polimeric, pe o planșetă.

Povestea gâștelor de George Coșbuc face parte din colecția Arthur Retro și este ilustrată fermecător de Vasile Olac. Chiar dacă, pe alocuri, va trebui să mai explicați copiilor anumite expresii sau cuvinte, poezia despre gâscanul care și-a pierdut papucii rămâne nemuritoare. Puteți utiliza ilustrațiile pentru a exersa povestirea după imagini sau pentru a solicita copiilor să alcătuiască enunțuri ori să formuleze întrebări.

De data aceasta, aș vrea să vă propun pentru început câteva activități de tip joc și mișcare. O primă sugestie ar fi chiar jocul Rață, rață, gâscă (Duck, duck, goose!), dacă sunteți mai mulți. Vă așezați în cerc, iar unul dintre voi trece pe la toți ceilalți și strigă rață, rață – gâscă – moment în care, cel/cea care s-a auzit nominalizată gâscă va încerca să îl/o prindă pe cel/cea care stătea în picioare. Dacă nu reușește, îi va lua locul, iar dacă reușește, va reveni la poziția inițială. Sau vă puteți juca de-a v-ați ascunselea cu o pereche de papuci. Pur și simplu ascundeți papucii bine și exersați formularea de întrebări: Sunt papucii ascunși sub pat? Sunt papucii în cuptor? Ai ascuns papucii pe balcon? Răspunsurile pot fi și de tipul cald/rece – dacă întrebarea vizează un loc apropiat, se va răspunde folosind adjectivul cald. Dacă locul indicat este departe de cel în care sunt ascunși papucii, se va răspunde folosind adjectivul rece.

Și în ceea ce privește activitățile de tip artă și îndemânare, posibilitățile sunt nenumărate. De pildă, ați putea să confecționați gâște din dopuri colorate și hârtie gumată  și niște ochișori mobili. O altă posibilitate ar fi să rugați copiii să își imagineze cum ar fi arătat papucii gâscanului și să îi deseneze sau să îi confecționeze din hârtie creponată, prin tehnica mototolirii.

Poeta contemporană Constanța Buzea a scris volumul de poezii Cu cizmulițe de mălai. Pline de creativitate, năstrușnice sau surprinzătoare, versurile sale vor fi pe placul copiilor cu siguranță. Poeziile sunt organizate tematic, parcă pe capitole, iar ilustrațiile pline de viață par desprinse din desene animate. Autoarea inventează cuvinte jucăușe, precum răsfățarnic (cel mai mincinos pisic), plopândău, plisici sau blomboane – cuvinte stâlcite prin inserția ludică a sunetului l ori zgomotocicleta: Degeaba lumea mă vorbeștelește,/ Eu sunt un zgomotociclist tenor,/ Care vă supără, dar vă și -nveselește/ Interpetând un vals la zgomotor.

Având  în vedere că multe poezii sunt despre pisici sau cățeluși, eu v-aș recomanda să confecționați aceste animale prin mai multe tehnici: desen, pictură, modelaj, origami sau tangram – în funcție de vârsta și nivelul la care este dezvoltată motricitatea fină a copiilor. Tehnica tangram (cea în care un pătrat este împărțit în șapte figuri geometrice, colorate diferit, pe care copiii le pot aranja astfel încât să formeze diferite animale, păsări sau obiecte) este una dintre preferatele mele pentru că ajută și la formarea deprinderilor de orientare în spațiu și gândire spațială la copii. Pentru copiii mai micuți, vă recomand să le citiți poezia Pui de crocodil. Apoi puteți confecționa crocodili din cârlige de rufe sau sârmă plușată verde și, bineînțeles, o pereche de ochișori mobili hazlii, pe care îi puteți găsi în orice librărie sau hipermarket.

Așadar, nu feriți copiii de poezii, ci ajutați-i să le înțeleagă și le vor îndrăgi cu siguranță. Nu este neapărat nevoie să le memoreze și, în niciun caz, nu începeți cu asta și nu faceți din asta un scop în sine. Folosiți-vă de ilustrații pentru a antrena curiozitatea celor mici, de rime pentru a le stârni spiritul ludic și urechea muzicală, și explorați numeroasele activități practice, motrice, matematice, de dezvoltare personală și de dezvoltare a limbajului pe care vi le înlesnesc textele lirice. Și nu uitați că nu aveți cum să dați greș dacă luați cu voi și câteva stickere cu Spiderman, Elsa și steluțe fosforescente!