Lecția de înot. Interviu cu instructorul de înot pentru copii, Gabriel Anechitei

Numele meu este Gabriel Anechitei, sunt kinetoterapeut și instructor de înot în cadrul Hidro Kineto Swim – un proiect personal care vine în sprijinul persoanelor care au nevoie de un program de recuperare acvatică sau de înot terapeutic.

Lucrez în acest domeniu de aproape 10 ani, perioadă în care am descoperit tot mai multe avantaje ale mișcării în apă – fie că sunt exerciții de gimnastică (hidrokinetoterapie), programe de recuperare prin înot terapeutic sau simple sesiuni de înot.

Înotul este un sport aparte, primul contact serios cu acesta a fost în perioada studenției, când am învățat că atât gimnastica acvatică, cât și înotul nu sunt sunt doar simple sporturi, ci au un impact pozitiv asupra dezvoltării întregului organism - întregul plan fizico-psihico-motric.

1. Se spune că înotul este sportul care stă la baza unei dezvoltări armonioase. Ce se întâmplă cu corpul când facem sport? Care sunt beneficiile înotului?

Gabriel Anechitei: În linii mari, înotul este un sport destul de complex, ideal în stimularea dezvoltării armonioase a copilului. În plus, beneficiile fizice ale înotului asupra organismului sunt nelimitate - antrenarea întregii musculaturi a corpului, echilibrarea acesteia, creșterea flexibilității, stimularea sistemului cardiovascular, circulator și respirator, îmbunătățirea posturii corpului, a coloanei vertebrale, inclusiv corectarea poziției vicioase a acesteia.

Înotul ne ajută să ne eliberăm de anumite stări de stres si anxietate, de asemenea, ne ajută să depășim anumite frici prin crearea unei stări de confort fizic și psihologic în interiorul nostru.

2. Care este vârsta recomandată pentru prima lecție de înot? Îți mai amintești care a fost cel mai mic elev al tău? Cum reacționează copiii la înot în funcție de vârstă?

G.A.: Ideal ar fi în ca primele lecții de înot să fie luate în jurul vârstei de 4 ani pentru că atunci din punct de vedere cognitiv copilul începe să se maturizeze și să fie mai independent, mai implicat, astfel el poate înțelege și îndeplini sarcinile. Dar asta nu înseamnă că cealaltă categorie, respectiv 6 luni – 4 ani, nu poate beneficia de „lecții de înot”. Pentru această categorie termenul corect ar fi educație acvatică, unde copilul se acomodează cu apa, învață siguranța apei, baza lor fiind stimularea prin joacă.

Cel mai mic copil cu care am lucrat a fost Tudor, pe care îl știu de la vârsta de 2 luni când am început kinetoterapia pentru stimularea dezvoltării, iar la vârsta de 1 an le-am propus părinților să continuăm cu un plan de educație acvatică.

3. Cât de repede poate învăța un copil să înoate?

G.A.: Din păcate, nu există un număr magic de sedințe pentru învățare. Evoluția copilului depinde de mai mulți factori – învingerea fricii de apă, vârsta, frecvența sedințelor. Un copil va trece prin trei etape ale înotului - în prima etapă, numită și etapa de inițiere – copilul învață flotabilitatea și respirația acvatică, deplasarea în apă cu accesorii și stilurile de înot. Urmează etapa a doua – etapa de consolidare a celor învățate, iar in etapa a treia începe perfecționarea. 

4. Cum facem trecerea de la lecția de înot în piscină la înotul în mare?

G.A.: Înotul în piscină este sigur și simplu - nu există valuri, culoarele sunt bine delimitate, se respectă regula de înot în piscină (întotdeauna înotam pe partea dreaptă), orientarea este mult mai ușoară. Pe când în mare, înotul este mai stimulant și mai antrenant, unde experiența își poate spune cuvântul. Uneori valurile pot fi un adversar periculos chiar și pentru cei experimentați.

Trecerea de la înotul în piscină la cel în mare poate fi ușor stresantă pentru un copil. În perioada lui de ințiere se obișnuiește cu un anumit mediu subacvatic, unde totul e clar, vizibilitatea este bună, pe când în mare apa este mult mai agitată, vizibilitatea mai redusă, orientarea este mai grea. Noi, cei de la Hidro Kineto Swim, îi îndrumăm pe părinți ca atunci cand merg la mare, să le ia copiilor echipamentul de înot (casca și ochelari de înot). Primele lucruri pe care trebuie să le facă în apa mării sunt scufundările pentru a se obișnui cu mediul subacvatic. De asemenea, recomandăm cu fermitate să supravegheați copiii atunci când sunt în apa mării și să respectați intrucțiunile salvamarilor.

5. Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un intructor de înot în relația cu copiii?

G.A.: Cei care aleg să practice această meserie vin deja la pachet cu o serie de calități – instructorul de înot trebuie să fie o persoană prietenoasă, echilibrată, care să dea dovadă de calm, răbdare și să ofere copilului siguranță și încredere. El trebuie să fie un bun comunicator și ascultător, pasionat, să creeze momente amuzante, să știe să îi motiveze pe copii, astfel îi va stimula să își dorească să vină la lecțiile de înot.

6. Care este cea mai mare provocare a acestui job? Ce strategii aplici ca să faci față și să le câștigi atenția pe toată durata clasei?

G.A.: Jobul în sine este o provocare pentru că întâlnești destul de des situații în care unui copil îi este frică de apă – iar frica copiilor este destul de expresivă, iar tu ca instructor trebuie să găsești mereu modalități și tehnici prin care îl poți ajuta și îndruma să depășească aceste momente transmițându-i încredere.

Referitor la strategie – cea mai bună modalitate prin care poți să deții controlul asupra orei de înot este de a fi mereu aproape de copii, mereu creativ si original, captându-le atenția.

7. Cum poți descrie bucuria unui copil care a învățat să înoate? Cum se schimbă perspectiva lui asupra înotului?

G.A.: Bucuria copiilor este greu de definit, însă ușor de observat. Deprinderea unei acțiuni noi – un anumit număr de scufundări, o lungime de bazin fără accesorii, un nou stil de înot - fac ca entuziasmul celor mici să capete amploare. Iar de la ședință la ședință lucrurile acestea sunt foarte vizibile - crește încrederea celor mici în forțele proprii și înotul, în multe cazuri, devine o pasiune.

8. Cum reușești să câștigi încrederea celor mici?

G.A.: Pot să spun că aceasta este una din cele mai mari provocări. Cred că totul ține de comunicare și încerc să țin cont și de limbajul nonverbal al copilului. De regulă, îmi stabilesc câteva strategii – facem cunoștiință, găsim un subiect comun (grădiniță, jucării, personaje etc) iar pe măsură ce le captez atenția și începem să ne împrietenim, treptat aduc în discuție lecțiile de înot – le explic ce înseamnă înotul, că totul este în siguranță și nu se poate întampla nimic rău, le dau exemple prin ceilalți copii care sunt în piscină și înoată și de regulă acesta este momentul în care apare entuziasmul.

9. Cu siguranță există situații în care un copil depășește nivelul de înot de bază și tinde spre performanță. Cum îți dai seama și ce sfaturi le dai părinților în acest sens?

G.A.: În astfel de situații spiritul de observație al intructorului joacă un rol important – atunci când avem copii care au un progres bun și rapid și considerăm că trebuie să treacă la nivelul următor, discutăm cu părinții și le recomandăm să încerce varianta de performanță. Astfel, îi îndrumăm spre un club de înot care se ocupă strict de performanță și ținem legătura cu părinții, interesându-ne de evoluția copilului.

10. Cum îi faci pe cei mici să depășească frica de apă? Ne poți oferi câteva tips & triks pentru cei care se confruntă cu această problemă?

G.A.: Pot spune că nu este deloc ușor – de-a lungul timpului mi-am dezvoltat un întreg și complex proces de abordare. Când avem copii cărora le e teama de apă - în primă fază încerc să le ofer o zonă de confort – lângă părinte, eventual pe marginea bazinului - și încerc să creez o legătură prin comunicare abordând diverse subiecte familiare vârstei. Atunci când copilul se mai relaxează și începe să se destindă lucrurile încep să se simplifice trecând astfel de prima barieră.

Ideal ar fi ca anterior începerii lecțiilor de înot, părinții să își facă timp să meargă cu copilul la bazin pentru a se adapta la noul mediu. În perioada de acomodare, părintele poate juca un rol important, astfel tranziția spre participarea la lecțiile de înot va fi mai ușoară.

Jocurile avcatice le pot păstra interesul pentru înot: jocul căluților de mare, sărituri, jocul scafandrilor.

De ce echipament are nevoie un copil pentru cursurile de înot?

Chitul copilului trebuie să conțină: cască și ochelari de înot, costum de baie, halat de baie, papuci, iar suplimentar, pentru cei mai avansați, lăbuțe de înot și palmare.

Înotul cu familia? Cum să se distreze împreună?

Sunt importante sesiunile cu părinții la piscină/mare, astfel copiii își pot etala deprinderile dobândite în cadrul cursurilor. Chiar și simpla bălăceală împreună cu părinții poate fi extrem de distractivă și importantă pentru cei mici.

Ca să ne împrietenim și mai bine cu apa și cu lecțiile de înot, le putem recomanda copiilor câteva titluri care să-i introducă în lumea acvatică.

Peppa Pig: Peppa merge la înot de Nelville Astley și Mark Baker

Peppa și Rebecca se iau la întrecere, înotând de la un capăt la altul, cu aripioarele pe brate. Se distrează nemaipomenit înotând și lovind apa.

Băiatul care a înotat cu Piranha de David Almond

— Îmi demonstrează că ești într‑adevăr următorul Pancho Pirelli. N‑ai nevoie să fii antrenat. Sunt cuvin­tele unui adevărat înotător cu pești piranha: Aruncă‑mă înăuntru! Ești pregătit, Stan?

Stan se pregătește sufletește.

— Da, răspunde el.

— N‑aș face asta dacă n‑aș fi îndeajuns de sigur că n‑o să pățești nimic, știi.

— Știu asta, domnule Pirelli.

Pancho se întoarce către mulțimea de privitori.

— Prieteni! strigă el. Acesta este un moment istoric!

Ca peștele în copac de Lynda Mullaly Hunt

În ziua aceea am citit că amandinele pot înota cu treizeci de kilometri pe oră. Trebuia să fie lamatinii. Toată clasa a râs, evident. Dar a râs şi profesoara, aşa că am încercat să mă prefac că greşisem dinadins.

Băiatul de acvariu de Lisa Thompson

Sirena stătea cu fața în jos, cu umerii ușor aplecați și cu fruntea rezemată de îndoitura cotului drept. Părul I se revărsa în valuri de piatră pe spatele gol. Coada se curba în sus, iar mușchii ei bine conturați susțineau aripioara mare și complet deschisă din vârf, puțin ciobită într-o parte. În lumina soarelui care cădea pe solzi, sirena sclipea.