Întunericul - Prietenul sau inamicul somnului?

Alessandra Gemeș este autoarea cărții cu povești terapeutice Mansarda secretă, coautoarea a mai multe volume colective, formator, NLP Practicioner și absolventa cursului Getting Started in Creative Writing by Oxford. Prin activitatea pe care o desfășoară îmbină două dintre pasiunile sale, psihologia și scrisul.

Frica de întuneric este cunoscută ca fiind una dintre temerile copiilor din toate timpurile, însă în vremurile noastre, frica obișnuită este amplificată și de imagini sau filme la care sunt expuși cei mici. Oricât de protejat este un copil, în această lume a tehnologiei șansa de a vedea ceva neprielnic dezvoltării lui este foarte mare.

Problema apare în momentul în care frica duce la un comportament disfuncțional, care nu îi permite copilului să își desfășoare sănătos activitatea.

Din punct de vedere psihologic există mai multe instrumente pe care copilul și părintele le pot folosi pentru a evita visele urâte și pentru a avea un somn odihnitor:

• pregătirea unui ritual înainte de culcare care poate include mai multe etape pe care le vom discuta în continuare;

Obiceiurile sănătoase ne ajută mintea să funcționeze corect, așadar câteva acțiuni pe care să le repetăm în fiecare seară, ne pot determina să intrăm mai ușor în starea potrivită pentru somn:

Gândurile

Somnoroase

Peste tot se dau de-a dura.

Au sosit ora și clipa să ne periem dantura

Începutul volumului Cărticică de dormit de Dr. Seuss are un impact puternic în ceea ce privește pregătirea corpului pentru somn:

Căscatul se ia. Precum tusea, vezi bine.

Dacă tu caști o dată, cască toți după tine.

Cică și prietenii lui Dormel fac toți la fel.

La somn se gândeşte întreaga suflare.

Două Pumpeze-şi fac un cuib de culcare.

Mă-ntreb cum reuşesc ele seară de seară

Să-şi termine treaba, deși nu-i ușoară.

Dar nu-i treaba mea. Nici a ta.

Doar a lor. Vorba e că se culcă.

Deci, le-am spus „somn uşor“.

Cărticică de dormit de Dr. Seuss

Neuronii noștri se activează atât la vederea unei acțiuni, cât și la gândurile provocate de ceea ce auzim. Cercetările de imagistică au arătat că în timp ce observăm starea emoțională sau mișcările altor persoane, sunt activate aceleași structuri neuronale ca atunci când trăim noi înșine emoțiile respective sau desfășurăm noi înșine mișcările. Din acest motiv, citirea unor texte despre lăsarea serii și odihnă este foarte utilă.

Stingeți lunaaa! de Dana Grigorcea și Noapte bună, lună de Margaret Wise Brown, sunt două cărți care contribuie la crearea mediului potrivit pentru somn. Odată cu toate personajele adoarme și micul ascultător: Noapte bună, steluțe! Aer bun, noapte bună!

Noapte bună, lună de Margaret Wise Brown

În completarea listei de idei pentru a evita visele urâte, menționez:

• existența unei pauze de trei ore între cină și somn;
• scrierea gândurilor într-un jurnal;
• existența unei pauze de minim o oră între interacțiunea cu un ecran (televizor, telefon) și somn;
• sport pe parcursul zilei;
• citit;
• folosirea unei surse de lumină.

În ciuda faptului că este sănătos să se doarmă într-un mediu cât mai întunecos, o veioză cu lumină slabă poate fi o soluție temporară, în cazul în care copilul o consideră necesară.

Vulpoiul zâmbește viclean. Se înfășoară în coada lui stufoasă ca să fie întuneric și liniște și să adoarmă. Veverița se ascunde în scorbură, unde e întuneric și liniște și poate să doarmă. (Stingeți lunaaa! de Dana Grigorcea)

În cartea Întunericul de Lemony Snicket, personajul principal se împrietenește cu sursa care îi provoca teamă: Întunericul locuia în aceeași casă cu Laszlo: uneori în debara, în spatele perdelei de la duș, în pivniță. Într-o noapte, întunericul l-a chemat pe băiat, spunându-i că vrea să îi arate ceva și i-a oferit câteva becuri. Din acea noapte, Laszlo s-a bucurat de posibilitatea de a avea în cameră un fir de lumină, iar întunericul a trăit în continuare alături de el, dar nu l-a mai necăjit niciodată.

Dacă tu te temi de întuneric, află că întunericul nu se teme de tine. De asta întunericul e mereu prin preajmă. Întunericul privește pe furiș de după colț și așteaptă în spatele ușii, iar tu vezi aproape în fiecare noapte întunericul pe cer uitându-se la tine atunci când tu te uiți la stele.

Cartea „Veverița Tremurici noaptea” scrisă de Melanie Watt, începe într-un mod sugestiv pentru copiii care evită să adoarmă din cauza fricii de întuneric sau a evenimentelor înspăimântătoare care le pot apărea în vis: Veverița Tremurici nu doarme niciodată. Preferă să rămână trează decât să riște să aibă un coșmar în toiul nopții. Pe parcursul poveștii, copiii află informații despre efectele secundare ale nopților nedormite.

Prezentarea dezavantajelor este foarte utilă întrucât permite celor mici să devină conștienți de existența consecințelor și să nu se rezume exclusiv la momentul prezent. Lipsa somnului duce la pierderea energiei, reflexe slabe, moleșeală, epuizare și confuzie. Fiecare părinte știe care sunt activitățile care îi fac plăcere copilului său, așadar, o metodă pentru a îl convinge să adoarmă este să i se sublinieze faptul că atenția stă la temelia oricărei realizări, însă fără odihnă, mintea nu se poate concentra. Abilitățile care îl ajută să întreprindă activitatea care îi place, vor fi la capacitate maximă doar dacă el este odihnit.

După câteva aventuri, Veverița Tremurici descoperă și avantajele unui somn bun, ceea ce o determină să își dorească să țină cont de timpul pe care este sănătos să îl petreacă dormind: Avantajele unui somn bun: energie, fericire, memorie bună, istețime, liniște sufletească.

Scopul cărților menționate este să îl ajute pe copil să înțeleagă importanța somnului. Cel mic va empatiza cu personajele care nu doresc să doarmă pentru că se tem de întuneric sau de vise și va descoperi odată cu ele comportamente și abordări funcționale. Somnul poate să fie dulce, colorat, odihnitor și un ghid de idei năstrușnice cu care cei mici se pot trezi în fiecare dimineața.