Genius la grădiniță #89 Domnișoara Poimâine și joaca de-a timpul

Copilăria este marcată de o dorință ce pare că se transmite oricărei generații de copii, mai exact, dorința de a crește mare cât mai repede. De ce ne dorim cu toții asta, pentru că și noi am simțit asta la un moment dat, să creștem mai repede și să fim adulți?

Răspunsul la această întrebare l-am căutat în grupa mea de pitici care m-au lămurit vis a vis de intenția lor de a fi mari. Pe lângă diversitatea motivelor, majoritatea au fost tare amuzante și mă simt datoare să vă împărtășesc și vouă câteva dintre ele.

Să plecăm de la grădiniță, asta recunosc că m-a durut, să fie ziua mea mai repede, să fac mai repede 6 ani, sa merg la scoală, să plec in Dubai.

Însă de ce timpul nu trece mai repede? La întrebarea asta însă nu am găsit un răspuns în rândul piticilor, așa că mi-am intrat în rolul de adult atotștiutor și le-am adus în atenție povestea timpului, mai exact cartea Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, scrisă de Adina Rosetti și ilustrată de Cristiana Radu.

Se pare că Timpul curge exact așa cum trebuie și nu se oprește niciodată datorită lui Tempus Întâiul, un bătrân a cărui vârstă nimeni nu o știe și care locuiește în turnul pe care se găsește un ceas uriaș. Limbile ceasului sunt întoarse doar de Tempus, zilnic, având grija ca Timpul să nu treacă nici prea repede, nici prea încet.

Având un regat imens care necesita multe responsabilități și sarcini, Tempus a împărțit regatul între cei trei copii ai săi. O analogie simpatică și simplă pentru copii vis a vis de trecerea timpului.

Primului copil, domnului AZI, i-a dăruit Prezentul. Domnul Azi e alături de noi în fiecare zi, asta până seara la asfințit, când toata lumea se bagă la somn, el merge să o trezească pe doamna Ieri, sora lui, pentru a îi înmâna amintirile din ziua respectivă.

Doamna Ieri s-a ales cu Trecutul, astfel sarcina ei era să așeze frumos în borcane întâmplările aduse de domnul Azi, sau cum le spunem noi, amintirile, așadar se ocupa cu păstrarea amintirilor. Ilustrațiile vin în sprijinul unei înțelegeri mai simple referitoare la tot procesul de colectare a amintirilor.

Îl putem observa pe domnul Azi aducând un sac plin de amintiri, pe care doamna Ieri le depozitează pe fiecare în câte un borcan, fiecare având o etichetă pentru a fi mai ușor de găsit, spre exemplu: ziua în care a avut o serbare la grădiniță.

Vă spuneam că regatul a fost împărțit celor trei copii, al treilea fiind domnișoara Mâine, care era responsabilă cu Viitorul. Își petrecea timpul făcând balonașe rotunde și strălucitoare de săpun în care punea întâmplări ce încă nu s-au întâmplat.

Unele balonașe se sparg, altele se risipesc în văzduh, dar cele mai multe sunt prinse de domnul Azi și aduse în Prezent. Balonașele, așa cum bine v-ați dat seama, sunt de fapt dorințele și planurile pe care ni le facem, în cazul Clarei, fetița de care domnul Azi avea grijă, ziua în care va merge la mare cu părinții.

În firul narativ, apare verișoara domnișoarei Mâine, pe numele ei domnișoara Poimâine, care era tare răsfățată și care ajunge să schimbe puțin cursul normal al Timpului.

Dorința ei de a crește mai repede mare, o împinge să meargă la unchiul ei, Tempus, pentru a-i îndeplini dorința. Înainte de a afla dacă dorința i-a fost îndeplinită, trebuie să menționez și de existanțența altor ținuturi, unde nu mulți au curajul să se aventureze.

Ținutul deluros al spiridușului Vreodată, unde se găsesc și prietenii lui: Cândva, Întotdeauna și Numaidecât, prieteni care vor juca un rol decisiv în rezolvarea problemei.

Însă cel mai de temut ținut era cu siguranță ținutul Vrăjitoarei Niciodată, și ea fata lui Tempus, dar care din cauza încercării de a da Timpul inapoi, a fost izgonită din regat. De atunci își duce viața izolată în mlaștini înșelătoare și urzește tot felul de planuri răutăcioase pentru a se răzbuna pe Tempus.

Revenind la domnișoara Poimâine, așa cum era de așteptat, dorința i-a fost refuzată, iar drumul o poartă chiar în mlaștinile vrăjitoarei Niciodată.

Supărată pe unchiul ei, domnișoara Poimâine se lasă înșelată de vicleana vrăjitoare și face întocmai cum aceasta din urmă îi spune: trebuie să îi dea o licoare unchiului ei, iar mai apoi să mute limbile ceasului uriaș, astfel încât Timpul să treacă mai repede.

Zis și făcut, însă consecințele acestor fapte sunt dezastruoase pentru oameni, cât și pentru domnul Azi, domnișoara Mâine și doamna Ieri, nu-și mai vedeau capul de treburi, timpul trecând prea repede pentru a termina toată treaba.

Dar pe lângă toate astea, copilăria Clarei trecea, fără ca aceasta să mai ai aibă timp de joacă, grădiniță sau vacanțe cu părinții.

Noroc cu cei trei prieteni, Candva, Întotdeauna și Numaidecât, care văzând tristețea Clarei merg să îl trezească pe regele Tempus.

Finalul aduce o rezolvare a problemei și o notă perspectivă a Timpului care trebuie să curgă nici prea repede, nici prea încet, expresia regelui Tempus având o altă însemnătate în urma lucrurilor întamplate: toate la timpul lor.

Eu am rămas cu gândul la domnișoara Mâine care se ocupa cu toate visele ce luau forma balonașelor, așa că am încercat și noi să facem treaba domnișoarei Mâine. 

Visele au fost spuse, iar aici avem multe și diverse, las mai jos o listă, iar mai apoi poțiunea pentru baloanele de săpun realizată din apă, detergent de vase și zahăr.

Lista viselor:

Să devin jandarm

Să îmi iau Lamborghini

Să mă duc la școală

Să fiu prințesă

Să merg la karate

Să fiu regină

Să fiu balerină

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv