Genius la grădiniță #77 Bunicozaura

Dacă cunoști un copil pasionat de dinozauri și bag mâna în foc că sigur știi, am un pont pentru tine, iar dacă ești educatoare, cartea e mai mult decât ideală pentru săptămâna dinozaurilor.

Este o carte care urmărește mai multe aspecte printre care problema somnului de noapte, nerespectarea adulților și a regulilor acestora, dar și speciile de dinozauri pe care sunt sigură că mulți dintre cei pasionați au mai auzit de ele.

Mă iau cu detalii despre carte, asta pentru că sunt tare multe și interesante, dar revin apoi la ele, fiind necesar să menționez că despre Bunicozaura, scrisă de David Walliams și ilustrată de Adam Stower, este vorba.

O carte plină de culoare, amuzament și puțin mai multă încăpățânare aș zice, dar să încep cu începutul. Colorată, cu ilustrații care nu au cum să nu îți capteze atenția, înșiși dinozaurii fiind de admirat datorită culorilor vibrante și a accesoriilor atipice pentru niște dinozauri.

Amuzantă, asta pentru că o să fiți surprinși de o petrecere, o dino-disco, unde sunt sigură că vă imaginați cine erau invitații, care mai de care în ton cu tematica disco. La party muzica era mixată de o mixo-zaură, aceasta fiind de fapt Bunicozaura.

Trebuie să vă spun că totul începe de la remarca unui băiețel, care niciodată nu voia să doarmă, ajungând să intuiască că bunica e la fel de bătrână ca un dinozaur.

Glumița, total nepotrivită, nu a fost gustată de bunica sa care încerca să-și bage nepotul în pat, așa că nu mică i-a fost mirarea băiețelului când gluma lui a prins viață: bunica se transformă într-o bunicozaură, una tare cochetă.

Încercarea băiețelului de a se preface că doarme ia sfârșit când muzica de la parter îi captează atenția: jos avea loc o dino-discotecă.

Se pare că nici Bunicozaurei și nici prietenilor ei nu le-a fost pe plac petrecărețul neinvitat, însă băiețelul nici nu voia să audă de somn, un răspuns cu care și eu mă confrunt des. Se pare că NU-ul este o formă de manifestare în rândul picilor. De aici începe o cursă nebună în toată casa a dinozaurilor dornici să-l prindă pe micul neascultător.

Cum situația părea fără sorți de izbândă, dinozaurii nereușind să-l prindă sau să-l convingă pe băiețel că a sosit ora de culcare, Bunicozaura apelează la ajutorul unui vechi prieten, unul cunoscut ca fiind cel mai mare animal de pradă de uscat, fiind recunoscut mai ales pentru forța lui musculară, dar și pentru dimensiunea lui uriașă. Tiranosaurus Rex își face apariția venind agale în baston. Dar se pare că uriașul Rex și faptul că jumătate din casă a fost prăbușită de către acesta, nu l-au speriat pe băiețel, acesta urcându-se și chiar alergând pe coada acestuia.

Însă când Rex și-a smucit coada, viteza cu care a fost aruncat în aer băiețelul l-a proiectat până la lună, aterizând spre norocul lui chiar în pat.

Nu știu dacă uimitoarea aruncare și zborul în jurul lumii sau oboseala l-au făcut pe băiețel să închidă ochii, cert este că atunci când a făcut-o l-a cuprins somnul.

Se spune că Spike, merge de atunci zilnic mult mai devreme la somn, însă, vă spun sincer, eu am îndoielile mele, dacă o dino-party sau prezența unui Tiranosaurus este singura soluție în ceea ce privește refuzul somnului de prânz sau, și mai rău, a somnului de noapte, ei bine în cazul ăsta dragi părinți, avem o problemă.

La activitatea practică am ales să realizăm dinozauri din cofraje de ouă. Le-am decupat, iar mai apoi i am pus la treabă: am pictat corpul, am lipit coada, capul și țepii. La sfârsit, dupa ce s-au uscat, s-a pornit o dino-disco cu marionete din cofraj.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv