Cu toții am avut un moment în viață în care ne-am întrebat care este scopul nostru în viață sau poate nu atât de specific, dar la ce anume suntem buni și ce calități ne recomandă. Ursulețul Lavabil are o astfel de dilemă, iar răspunsul la întrebare este plin de întâlniri cu tot felul de viețuitoare: de la șerpi la fluturi sau maimuțe.

Lavabil este personajul principal din cartea Ursulețul de plus și animalele scrisă de Michael Ende și ilustrată de Cornelia Haas. Este de departe o carte cu un mesaj cuprinzător care trebuie să ajungă la urechile micilor mei curioși, mi-am zis.

Firul narativ urmărește călătoria lui Lavabil, un ursuleț de plus bătrân și simpatic, dar pentru că stăpânul lui era deja la școală, fiind prea mare pentru a se mai juca cu un ursuleț, acesta din urmă stătea acum la loc de cinste, într-un colt de canapea și privea în gol.

Singura lui distracție, atunci când nimeni nu era prin preajmă, era să danseze pentru sine. Asta până când într-o zi o muscă i s-a așezat pe nas, iar întrebarea acesteia - Dar la ce bun șezi aici?-  a sădit în mintea ursulețului îndoiala și nesiguranța.

Urmează un dialog între muscă și ursuleț din care musca își exprimă scopul ei în viață - să te lipești de tot ce prinzi - concluzionând că dacă acesta nu poate face la fel, nu are nici un rost.

E momentul în care încrederea ursulețului este zdruncintă, acesta fiind pentru copii un exemplu minunat de a înțelege cum părerile celorlalți te pot afecta, din păcate, în sens negative. Astfel că ursulețul se hotărăște să plece în lume în căutarea unui răspuns la întrebarea: Care este de fapt scopul lui?

Înainte de a continua drumul ursulețului, am vrut să aflu părerea copiilor, dacă ei reușesc să îi găsească micuțului ursuleț un scop, iar răspunsurile au fost pline de însemnătate, iar dacă ursulețul le-ar fi auzit, acesta ar fi scutit mult timp și energie.

Prima oprire în drumul lui către răspunsul la întrebare fost în pivnița casei, unde a întâlnit un șoricel. Scopul, din punctul de vedere al șoricelului este să fii agil, să nu te lași prins și să faci rost de brânză și slănină cu care să-și hrănești familia. Cum ursulețul i-a mărturisit șoricelului că el nu poate face nimic din cele enumerate, șoricelul i-a întors spatele, anunțându-l că nu îl poate ajuta.

Drumul lui, care era de fapt un drum al conștientizării propriei valori, s-a intersectat cu cel al unei albine care în grabă i-a spus care este după părerea ei scopul în viață: să aduni miere, să construieși faguri, să-ți faci  datoria față de societate. Auzind că ursulețul nu are habar de cele menționate de ea, albina îl numește terchea-berchea și își continuă treaba.

Răspunsul este căutat și atunci când se întălnește cu un scatiu, acesta fiind tare nepoliticos și sfătuindu-l să se bage mereu cu tupeu. Aici trebuie să vă spun, copiii au fost foarte sceptici, etichetând chiar ei comportamentul scatiului ca fiind total nepotrivit, cartea oferindu-le ocazia (adulților) să le  prezinte exemple negative, ce nu trebuie urmate, eu fiind mai mult decât mulțumită atunci când ei singuri fac astfel de aprecieri. O lebădă pe care o întâlnește în drumul său îi spune ursulețului că este de prisos și îi întoarce spatele atunci când află că el nu poate fi măreț la fel ca ea.

Pe lângă efectele negative, tristețe și lipsa de încredere în propria persoană, copiii pot învăța și despre empatie. Ai mei micuți au fost tare simpatici când i-am rugat să se pună în locul animalelor întâlnite de ursuleț, este un exercițiu minunat de reflecție asupra comportamentelor nedorite și de empatie față de ceilalți.

Maimuțele din junglă i-au spus ursulețului că scopul vieții este să-ți întemeiezi ceva, un cuib, o asociație - pe scurt, o comunitate. Aflând că nu știe să comande sau să asculte, ursulețul a fost nevoit să își continue drumul. În lunga lui călătorie a întâlnit și alte viețuitoare, fiecare spunându-și propriul scop și negăsind de cuvință nici una să îl ajute și pe bietul ursuleț.

Asta până când i-a ieșit în cale o fetiță, o fetiță care nu avusese niciodată un ursuleț de pluș. Lavabil nu a mai stat pe gânduri la întrebarea dacă vrea să fie ursulețul ei de pluș, primind o îmbrățișare și un pupic pe nas. Ursulețul își găsise în sfârșit locul, dar cel mai important, scopul.

Dacă te întrebi care este scopul lui Lavabil, o să-ți spun simplu: să fie! Același scop pe care ți-l recomand și ție, dragă cititorule. Să fii bine! Să fi fericit! Să fii alături de cei dragi sufletului tău! Lavabil a înțeles asta în cele din urmă, astfel că atunci când aceeași muscă a început să îi bâzâie iar în cap, spunându-i vorbe urâte, Lavabil a știut cum să reacționeze, acum cunoscându-și adevărata valoare.

Este o poveste care le dezvăluie celor mici adevărata putere a încrederii în sine, încredere cu care noi, adulții, suntem mai mult decât responsabili să îi ajutăm să și-o clădească, dar și să îi învățăm să gândească critic, să își ia propriile decizii, fără a se lăsa influențați de vorbele negative care ar putea atenta la încrederea în propria persoană.

Mi-am propus să Îi fac mereu conștienți de calitățile lor iar povestea de azi mi-a creat contextul ideal să o fac. Astfel, astăzi au avut ca sarcină realizarea unui tablou, o lucrare colectivă. O să descoperiți că este un tablou atipic, dar plin de emoție și culoare.

Au avut pe masă mai multe bilețele colorate, creioane și carioci. Sarcina a fost să scrie pe fiecare bilețel câte o calitate. M-am bucurat ca nu au avut nevoie de timp de gândire, calitățile începând să fie auzite rapid din gura fiecăruia dintre ei.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv