Genius la grădiniță #26 Ursuleții Berenstain uită de bunele maniere

În 1996 apărea primul volum intitulat „Codul bunelor maniere astăzi” ce a avut mare succes. Oamenii au avut o poftă de cunoaștere și de dezolvare personală, care din fericire nu s-a demodat și nu se va demoda vreodată. Chiar dacă prima ediție (ulterior au urmat alte trei în 1999, 2002, 2015) a fost publicată acum 28 de ani, a rămas o carte clasică, ce nu-și pierde valoarea odată cu trecerea timpului.

Bunele maniere au apărut din nevoia și dorința umanității de a conviețui într-un mod organizat, iar traiul la comun să fie cât mai suportabil și plăcut. Obișnuința fiind a doua noastră natură, este imperios necesar ca bunele maniere să fie sădite și cultivate în comportamentul copiilor încă de la cele mai fragede vârste.

Săptămâna aceasta am ales o carte care aduce în atenția copiilor tocmai asta: lipsa bunelor maniere și consecințele unor comportamente neacceptate la nivel social. Analizând coperta cărții întelegi de fapt subiectul cărții. O familie de ursuleți care iau masa, dar încă de la poziția lor pe scaune, unul fiind chiar pe masă, la scobitul în dinți cu o crenguță, până la fața Mamei Urs furioasă, undeva în spate, totul fiind un haos.

Se pare că în familia Berenstain, nume inclus și în titlul cărții Ursuleții Brenstain uită de bunele maniere, nu toată lumea respectă bunele maniere, de fapt doar mama pare să fie de acord că acestea sunt de fapt utile, tatăl fiind de altă părere.

Dar până să ajungem la părerea tatălui descoperim în ilustrații o minunată casă ce se află într-un copac, în Țara Ursuleților. În căsuță locuia o familie de urși: Mama Urs, Tatăl Urs și cei doi copii ai lor. Însă cei mici, ursulețul și surioara, deveniseră tare nepoliticoși: uitau de cuvintele magice (mulțumesc și te rog), se îmbrânceau, înfulecau, plescăiau, se băteau pe mâncare și chiar își cărau șuturi pe sub masă.

Degeaba încerca Mama Urs cu rugăminți, blândețe și chiar cu țipete, să îndrepte situația, nimic nu dădea roade, iar Tătăl Urs nu îi era de mare ajutor, având și el nevoie de câteva lectii de bune maniere. Astfel, într-o zi, sătulă de comportamenul membrilor familiei, Mamei Urs îi vine o idee pentru a combate obiceiurile rele cu unele bune și întocmește un plan de respectare a politeții. 

Când planul a fost gata, toată familia a fost invitată să îi fie prezentat planul, lucru care a atras atenția tuturor. Ingenioasa Mămică Urs a făcut un plan mare, în care a enumerat toate impolitețile pe o coloană, iar pe altă coloană, aflându-se drept corespondent câte o pedeapsă. Astfel, cine uita de te rog sau mulțumesc trebuia să măture scara de la intrare sau cine se împingea trebuia să spele covoarele.

Tare s-au mai distrat copiii când, în timp ce mama prezenta planul, Tatăl Urs o întrerupe. Toată lumea știe că atunci când cineva vorbește este de preferat să aștepți să termine și apoi să spui ce ai de spus, dar Tatăl Urs se pare că nu știe, astfel a încălcat al treilea punct pe lista impoliteților, punct ce se pedepsește cu ștergerea prafului în salon.

Mare uimire pe Tatăl Urs, dar și pe cei doi frațiori când mama i-a înmânat Tatălui Urs ustensilele pentru săvârșirea pedepsei. Acesta este momentul în care frățiorii pun la cale un plan pentru a îi distruge planul mamei. Cei doi se hotărăsc să fie superpoliticoși în speranța că Mama Urs se va sătura de atâta politețe și va lăsa totul baltă.

Dar planul lor i-a făcut să realizeze ce bine decurg lucrurile, fiind mereu atenți și grijulii unii cu ceilalți. Astfel, au folosit atât de des și de ușor bunele maniere încât la un moment dat au venit natural, fără să mai fie nevoie să pună în aplicare vreun plan.

Nu același lucru s-a întâmplat și în cazul Tatălui Urs care din păcate mereu avea câte o pedeapsă. Până într-o zi când un accident minor în trafic a fost rezolvat datorită bunelor maniere de care tatăl a fost nevoit să dea dovadă că le știe.

Astfel, familia Urs a înțeles importanța bunelor maniere și a concluzionat că viața e mult mai ușoară și frumoasă atunci când le folosești. 

Și știți ce mai este frumos? Să folosești tacâmuri la masă, lucru de care ursuleții noștri nu țineau cont. Încă de când le-am arătat cărticica. cei mici au observat pe copertă mai multe comportamente lipsite de bune maniere, iar mâncatul fără tacâmuri a fost unul dintre ele.

Ce m-am gândit să facem? Să le facem ursuleților niște tacâmuri colorate și atractive, poate așa le vor folosi.
Pentru activitate am folosit:
- lingurițe din lemn
- guașe
- pensule
- carioci
- năsturei
- hartie colorată

Au fost tare inventivi și lingurițele au luat înfățișari diverse: ursuleț, floricică, ba chiar și o văcuță.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv