Ion Horea

ION HOREA (1929-2019), poet.

Născut la Petea de Câmpie (jud. Mureș), este admis la Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș. Urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, întrerupându-și studiile din cauza „dosarului” (părinții i-au fost declarați „chiaburi”). În 1951, este admis la Școala de Literatură „M. Eminescu”, după ce a publicat versuri în „Ardealul nou”, „Almanahul literar”, „Contemporanul” respectiv „Flacăra”. Redactor la „Viața Românească” (1952-1964), secretar al Uniunii Scriitorilor (1964-1968), apoi redactor-șef adjunct la „România literară” (până în 1990).

După debutul editorial cu Poezii (1956), s-a impus cu volume precum Coloană în amiază (1961), Umbra plopilor (1965), Calendar (1969), Încă nu (1972), Măslinul lui Platon (1977), Un cântec de dragoste pentru Transilvania (1983), Podul de vamă (1986), Cumpene (1991), Cartea sonetelor (2001), Până-ntr-o zi (2017), recompensate cu Premiul Uniunii Scriitorilor (în mai multe rânduri) și Premiul Asociației Scriitorilor din București.