Dacă viața ta ar fi o carte, ce capitol ai alege ca fiind preferatul? Dar întâmplări, despre care ai alege să povestești? Ai începe cu a ta copilărie sau poate ai alege să începi cu prezentul? Eu, cu singuranță, aș începe cu tot ce aș vrea să știe cititorul, poate lucrurile cu adevărat importante în viață sau poate sfaturi legate de dificultățile pe care le-am întâmpinat și cum am reușit să le gestionez. Te provoc să te gândești și tu la ce ai alege să împărtășești.

Morris Lessmore din cartea Fantasticele cărți zburătoare ale D-lui Morris Lessmore scrisă de William Joyce a ales să scrie despre bucurii și necazuri, despre tot ce știa și tot ce spera. Acestuia îi plăceau la nebunie cuvintele, dar și mai mult îi plăceau cărțile și tocmai de asta și el avea propria poveste.

Însă cum fiecare poveste este plină de întâmplări și lucruri surprinzătoare, într-o zi, Morris s-a rătăcit, iar tot ce știa, inclusiv cuvintele din cartea lui, s-a împrăștiat. Din acest punct al poveștii începe călătoria lui Morris spre un tărâm necunoscut și fascinant.

Șirul poveștii surprinde întâlnirea dintre Morris și o domniță frumoasă care plutea pe cer deasupra lui, ajutată de un mănunchi de cărți. Pentru că își dorea tare mult ca și el să zboare, lui Morris îi vine în ajutor o carte trimisă chiar de domnița zburătoare.

Cartea se dovedește a fi de mare ajutor și îl duce pe Morris în fața unei clădiri impresionante, cu ziduri măiestuoase ce imitau forma cărților, dar și multe cărți ce zburau, semănând părcă cu niște albine la propriul stup. Când am văzut imaginea am presupus că ar putea fi o bibliotecă, copiii, pe de altă parte. au spus că ar putea fi o gaură neagră sau un cuib de cărți.

Interiorul clădirii era misterios și îmbietor în egală măsură, Morris deslușind murmurul stins a o mie de povești, ca și cum fiecare carte te invita să o citești. Dacă vă întrebați care dintre noi a avut dreptate, eu sau copiii, o să vă spun că nici unul dintre noi nu s-a înșelat, dar vă las pe voi, alături de micuții din viața voastră, să descoperiți interiorul misterioasei clădiri.

Noua lui prietenă, cartea care îl condusese in interiorul clădirii, zbura pe brațul lui Morris cu dorința de a fi citită, acesta devenind doctorul cărților pe care le repara, le citea și care le netezea paginile îndoite celor deteriorate.

Mai departe, este surprinsă iubirea pentru lectură a personajului, care datorită curiozității și plăcerii pe care i le aduceau cărțile, rămânea chiar și zile în șir într-o carte. Drumul lui Morris printre cuvintele și paginile cărților este prezentat într-un mod amuzant și sugestiv, ilustrațiile vorbind părcă despre plăcerea lui Morris, acesta părând un pitic printre imensele litere și cuvinte ale interiorului cărții.

Ce îl făcea pe Morris special e faptul că pentru el fiecare poveste era importantă chiar dacă erau cărți iubite de toată lumea sau din contră cărți mai singuratice, iar Morris nu făcea rabat de la nici una și pe toate le împărțea celorlalți cu mare drag.

Seara, după ce fiecare carte ajungea la locul ei pe raft, Morris scria în propria lui carte despre bucurii și necazuri, despre tot ce știa și tot ce spera. Și așa trecură zilele, lunile și anii, Morris fiind mereu în folosul cărților.

Pe mine m-a înduioșat mult această prezentare a trecerii anilor în care Morris devine bătrânul Morris, un bătrânel înțelept și vesel. Și deși Morris se schimbase, se gârbovise și chipul i se umpluse de riduri, cărțile erau neschimbate, iar acum ele erau cele care îi alinau nopțile lui Morris citindu-i în fiecare seară.

Finalul cărții lui Morris este scris, dar și finalul minunatei perioade în care Morris a avut grijă de prietenele lui cărțile. Cred c-a venit vreme să plec - este replica bătrânului Morris care îți aduce și ție un sentiment de tristețe.

O să vă port aici pe toate spune Morris, în timp ce duce mâna la inimă, o declarație sinceră de iubire pentru sutele de cărți pe care le iubea. Morris își luă zborul, la fel cum acum mulți ani, fata frumoasă zbura deasupra lui, cel mai probabil fosta prietenă a cărților ce avusese grijă de ele inainte de apariția lui Morris.

Dar cărțile primiseră un cadou lăsat de Morris pe birou la plecare - era chiar cartea lui, toate bucuriile și necazurile, tot ce știa și tot ce spera. Să nu credeți că ăsta e finalul, ba din contră, din acest punct începe o nouă aventură, în pragul ușii apare o fetiță, iar cartea lui Morris îi zboară în brațe.

Este o carte impresionantă despre frumusețea cărților și despre pasiunea oamenilor pentru ele. Recunosc că a fost o alegere subiectivă pentru că ador cărțile și îmi doresc să le stârnesc și copiilor interesul pentru lectură. Încerc să fac asta tocmai prin momentele de lectură, prin alegerea unor cărți cât mai atractive și de interes pentru ei, care să-i ajute să înțeleagă de fapt lumea exterioară dar și să își dezvolte „lumea interioară” - imaginația.

Dacă ai acasă un princhindel dornic „de citit” să știi că asta e o alegere potrivită care îl va duce în minunata lume a cărților.

Orice pasionat de lectură adoră semnele de carte, așa că sarcina de azi a fost să își realizeze fiecare propriul semn de carte.

Materiale necesare:

- semne de carte

- carioci

- laminator

- folii de laminare

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv